Definiții pentru deșirare

DEȘIRÁ, deșir, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate (adesea căzând și împrăștiindu-se). ◊ Tranz. Deșiră mărgele. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) A se desfășura într-un fir lung continuu. ◊ Tranz. Deșiră ața de pe ghem. 3. (Despre împletituri sau obiecte împletite) A se desface, a se destrăma. ◊ Tranz. A deșirat dantela. 4. Fig. (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (2) în toată lungimea lui. 5. Fig. (Rar; despre locuri și peisaje din natură) A se desfășura în față privitorului. – Lat. diserrare. Cf. șir.

DEȘIRÁRE, (rar) deșirări, s. f. Acțiunea de a (se) deșira și rezultatul ei. – V. deșira.

A DEŞIRÁ deşír tranz. A face să se deşire. /<lat. diserrare

A SE DEŞIRÁ mă deşír intranz. 1) (despre obiecte înşirate pe aţă, mai ales despre mărgele) A ieşi de pe aţă (împrăştiindu-se). 2) (despre gheme sau aţă înfăşurată pe ghem) A se desface într-un fir lung şi continuu; a se desfăşura. 3) (despre obiecte împletite) A se desface, îndepărtându-se fir de fir; a se răsfira. 4) fig. (despre persoane) A se întinde în toată lungimea. /<lat. diserrare