Definiții pentru defecta

DEFÉCT, -Ă, defecți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Lipsă, scădere, imperfecțiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteșug, hibă. ♦ Deranjament, stricăciune care împiedică funcționarea unei mașini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este conform anumitor reguli stabilite într-un anumit domeniu. ♦ Dezavantaj, inconvenient. 2. Adj. Care s-a defectat, s-a stricat; care are un defect (1). – Din lat. defectus, germ. Defekt.

DEFECTÁ, defectez, vb. I. Refl. (Despre mecanisme, aparate, mașini etc.) A avea un defect (1) sau o defecțiune, a nu mai funcționa; a se strica. ♦ Tranz. A produce un defect (1) la o mașină, la un aparat, la un mecanism etc. – Din defect.

DEFÉC//T1 ~tă (~ţi, ~te) Care prezintă imperfecţiuni; cu neajunsuri. /<lat. defectus, germ. Defekt

DEFÉCT2 ~e n. 1) Lipsă a unei însuşiri fizice sau morale; neajuns; cusur; deficienţă; meteahnă. 2) Deranjament care nu permite unui sistem tehnic să funcţioneze normal; defecţiune. 3) Lipsă de integritate anatomică sau funcţională a unui organ; deficienţă. /<lat. defectus, germ. Defect

A DEFECT//Á ~éz tranz. (sisteme tehnice) A face să se defecteze; a strica; a deteriora; a deregla; a avaria. /Din defect

A SE DEFECT//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A căpăta un defect; a ieşi din funcţiune; a nu funcţiona normal; a se deteriora; a se strica; a se deregla; a se avaria; a degrada. /Din defect