Definiții pentru dezbătură
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru dezbătură:
DEZBÁTE1, dezbát, vb. III. Tranz. A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuției. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părți). – Dez- + bate (după fr. débattre).
DEZBÁTE2, dezbát, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Dez- + bate.
A DEZBÁTE1 dezbát tranz. (obiecte fixate) A desprinde din cuie. /dez- + a bate
A DEZBÁTE2 dezbát tranz. 1) (probleme, chestiuni) A supune unei discuţii ample; a discuta pe larg. 2) (cazuri, procese) A examina într-o instanţă judecătorească. /dez- + a bate
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)DEZBÁTE2, dezbát, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Dez- + bate.
A DEZBÁTE1 dezbát tranz. (obiecte fixate) A desprinde din cuie. /dez- + a bate
A DEZBÁTE2 dezbát tranz. 1) (probleme, chestiuni) A supune unei discuţii ample; a discuta pe larg. 2) (cazuri, procese) A examina într-o instanţă judecătorească. /dez- + a bate
Cuvântul "dezbătură" are 9 litere: B D E R T U Z Ă Ă
Nu au fost găsite anagrame pentru dezbăturăCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la dezbătură:
M - dezbăturăm
Vezi cuvinte care încep cu dezbătură, cuvinte care se termină cu dezbătură sau cuvinte care conțin dezbătură