Definiții pentru diafragma

DIAFRAGMÁ, diafragmez, vb. I. Tranz. A limita deschiderea unui obiectiv fotografic cu ajutorul unei diafragme. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragmer.

DIAFRÁGMĂ, diafragme, s. f. 1. Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează o deschidere circulară reglabilă, lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină. 4. Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de construcție alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma.

DIAFRÁGM//Ă ~e f. 1) Muşchi care desparte cavitatea toracică de cea abdominală. 2) Cartilaj care desparte nările nasului. 3) (la unele aparate acustice) Membrană elastică care produce sunetele prin vibraţie. 4) (la aparate optice) Disc opac cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă în camera aparatului cantitatea necesară de lumină. 5) Dispozitiv folosit la măsurarea vitezei apei dintr-o conductă. [Sil. di-a-] /<fr. diaphragme, lat. diaphragma