Definiții pentru directă
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru directă:
DIRÉCT, -Ă, direcți, -te, adj., s. f., adv. 1. Adj. Care duce la țintă, de-a dreptul, fără ocol; drept. ◊ În linie directă = din tată în fiu, în linie dreaptă de rudenie. 2. S. f. Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte. 3. Adv. De-a dreptul, fără ocol. 4. Adj. Care se face, are loc fără intermediar sau fără ascunzișuri, fățiș; nemijlocit. ◊ Vot direct = vot exprimat prin participarea la urnă a fiecărui cetățean. Impozit direct = impozit asupra venitului sau proprietății, perceput pe baza unor roluri nominale. Complement direct = complement care determină un verb tranzitiv. Vorbire directă sau stil direct = procedeu sintactic și stilistic de redare fidelă a spuselor sau gândurilor cuiva. 5. Adv. Fără intermediar, în mod nemijlocit; fără ascunzișuri, fățiș. ◊ Expr. A fi (sau a face) direct răspunzător (de ceva) = a răspunde (sau a face să răspundă) personal și integral (de faptele sale). 6. Adv. (În sintagma) Mărimi direct proporționale = mărimi al căror raport este de asemenea natură încât creșterea sau scăderea uneia de un număr de ori provoacă creșterea sau scăderea celeilalte de același număr de ori. – Din fr. direct, lat. directus.
DIRÉC//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care duce la ţintă fără cotituri sau ocoluri; drept. Linie ~tă. 2) fig. Care se exprimă sau spune adevărul deschis, fără ascunzişuri. 3) Care asigură o legătură nemijlocită. Comunicaţie ~tă. 4) Care se face sau are loc fără trepte intermediare. Vot ~. Adresare ~tă. 5): Complement ~ parte secundară a propoziţiei, care determină un verb tranzitiv şi indică obiectul asupra căruia trece acţiunea. 6): Vorbire ~tă reproducere întocmai a formei şi a conţinutului vorbirii cuiva. /<fr. direct, lat. directus
DIRÉCT2 adv. 1) Fără înconjur; de-a dreptul. 2) În mod nemijlocit. ♢ A fi ~ răspunzător a răspunde personal de anumite fapte. /<fr. direct, lat. directus
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)DIRÉC//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care duce la ţintă fără cotituri sau ocoluri; drept. Linie ~tă. 2) fig. Care se exprimă sau spune adevărul deschis, fără ascunzişuri. 3) Care asigură o legătură nemijlocită. Comunicaţie ~tă. 4) Care se face sau are loc fără trepte intermediare. Vot ~. Adresare ~tă. 5): Complement ~ parte secundară a propoziţiei, care determină un verb tranzitiv şi indică obiectul asupra căruia trece acţiunea. 6): Vorbire ~tă reproducere întocmai a formei şi a conţinutului vorbirii cuiva. /<fr. direct, lat. directus
DIRÉCT2 adv. 1) Fără înconjur; de-a dreptul. 2) În mod nemijlocit. ♢ A fi ~ răspunzător a răspunde personal de anumite fapte. /<fr. direct, lat. directus
Cuvântul "directă" are 7 litere: C D E I R T Ă
Anagrame pentru directă:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la directă:
A - acredită decatări
E - deretică
L - reclădit
M - credităm
P - decriptă
S - discretă
Ă - dărăcite
Ș - drăcești
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului directă:
dec
deci
cedri
cride
credit
direct
cedări
căderi
cădire
drăcie
edict
cred
cedă
dric
cridă
cădit
dictă
cădi
ce
cei
ceri
icre
reci
cerit
cirte
icter
recit
terci
treci
recită
răcite
tăceri
crăie
cărei
etic
teci
căite
etică
teică
cer
rec
cert
rect
trec
certă
cretă
către
creă
tec
ci
ic
cir
cri
cirtă
răcit
icră
răci
cit
tic
cită
căit
căi
că
de
ide
ied
dietă
edită
ideă
redă
di
rid
drit
dări
ridă
dă
ei
ie
ier
iert
teri
trei
trie
etiră
iertă
tăier
tărie
tei
tăie
re
eră
te
ir
rit
tir
trăi
răi
tăi
ăi
Vezi cuvinte care încep cu directă, cuvinte care se termină cu directă sau cuvinte care conțin directă