Definiții pentru dislocați

DISLOCÁ, dislóc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) mișca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din întregul din care face parte). ♦ Refl. (Despre straturi geologice) A-și modifica poziția inițială (orizontală). ♦ Tranz. și refl. (Med.) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulații. ♦ Tranz. A deplasa trupele dintr-un loc în altul, a le schimba dintr-o garnizoană în alta. ♦ Tranz. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea între ei a unui cuvânt sau a mai multor cuvinte. – Din fr. disloquer, lat. dislocare.

DISLOCÁT, -Ă, dislocați, -te, adj. Care a fost mișcat, deplasat, desprins din locul în care se afla. – V. disloca.

A DISLOCÁ dislóc tranz. 1) A face să se disloce. 2) (trupe) A muta din locul de staţionare. 3) lingv. (termeni ai unei construcţii sintactice) A separa prin intercalarea altor elemente. 4) (nave) A repartiza în porturi sau în baze maritime speciale. /<fr. disloquer, lat. dislocare

A SE DISLOCÁ mă dislóc intranz. 1) A se mişca din loc. 2) (despre oase sau membre) A ieşi din articulaţie; a se dezarticula; a se luxa; a se scrânti. 3) (despre straturi geologice) A-şi schimba poziţia iniţială (sub acţiunea mişcărilor tectonice); a se deplasa; a aluneca. /<fr. disloquer, lat. dislocare