Definiții pentru dulcelui
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru dulcelui:
DÚLCE, (A) dulci, adj., (B 2) dulciuri, s. n., (B 1) s. n. A. Adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. ♦ Care a fost îndulcit (cu miere, cu zahăr etc.). 2. (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat. ♦ (Despre brânzeturi) Care nu a fost sărat sau care a fost sărat foarte puțin. 3. (Despre fructe) Care este produs de un pom fructifer altoit, având gustul dulce (A I 1). 4. (Despre apă) De râu, de izvor, de fântână. II. Fig. 1. Frumos, drăguț, gingaș. Zâmbet dulce. ◊ Expr. A face (cuiva) ochi dulci = a privi (pe cineva) cu dragoste; a curta. ♦ (Despre miros) Aromatic, parfumat. ♦ (Despre glas, sunete etc.) Plăcut la auz; melodios. ♦ (Despre lumină) Puțin intens, blând, potolit. ♦ (Despre culori) Estompat, pal. 2. (Despre somn) Liniștit, calm, odihnitor. 3. (Despre gesturi, acțiuni) Ușor, delicat, gingaș. 4. (Despre terenuri) Puțin înclinat, cu pantă redusă, ușor de urcat. 5. (Despre climă și agenți fizici) Moderat, temperat. 6. (Despre ființe) Simpatic, plăcut la înfățișare sau în comportări. ♦ Iubit, drag. 7. (Despre oameni) Blând, omenos, înțelegător. ♦ Care procură mulțumire; agreabil. ♦ (Despre vorbe) Care place, desfată, mângâie. ♦ (Despre gânduri exprimate, versuri etc.) De dragoste; p. ext. searbăd, fad. B. S. n. 1. Ceea ce e plăcut, bun; ceea ce produce plăcere, bucurie. ◊ Loc. adj. De dulce = (în ritualul bisericii creștine; despre mâncăruri) care este permis numai în perioadele dintre posturi; (despre zile sau perioade) în care este îngăduit să se mănânce orice fel de aliment. ◊ Expr. (Fam.) A spune (cuiva ceva) de dulce = a spune (cuiva) lucruri dezagreabile, a reproșa (cuiva ceva), a certa pe cineva. ♦ Perioadă de timp cât este îngăduit credincioșilor creștini să mănânce carne. 2. (Mai ales la pl.) Preparat dulce (A I 1) care se mănâncă. – Lat. dulcis.
DÚLCE1 dúlciuri n. 1) Ceea ce produce plăcere şi satisfacţie deosebită. ♢ A fi sătul de dulce a se sătura de bine. Până nu guşti amarul, nu ştii ce-i dulcele până nu guşti viaţa grea, n-o înţelegi pe cea bună. 2): De dulce care, după ritualul bisericii creştine, nu se mănâncă în timp de post; de frupt. 3) mai ales la pl. pop. Mâncare servită ca desert. /<lat. dulcis
DÚLC//E2 ~i adj. 1) Care are gustul zahărului sau al mierii. Struguri ~i. 2) Care a fost îndulcit (cu zahăr sau cu miere). 3): Lapte ~ lapte proaspăt. 4): Apă ~ apă de izvor sau de râu. 5): Caş ~ caş nesărat. 6) fig. Care produce plăcere (vizuală, auditivă, olfactivă etc.). Zâmbet ~. Somn ~. ♢ Vorba ~ mult aduce cu binele poţi multe. 7) (despre persoane) La care cineva ţine (foarte) mult; drag; scump. Mamă ~. 8) (despre fiinţe vii, de obicei mici) Care trezeşte simpatie. 9): Climă ~ climă temperată, moderată. /<lat. dulcis
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)DÚLCE1 dúlciuri n. 1) Ceea ce produce plăcere şi satisfacţie deosebită. ♢ A fi sătul de dulce a se sătura de bine. Până nu guşti amarul, nu ştii ce-i dulcele până nu guşti viaţa grea, n-o înţelegi pe cea bună. 2): De dulce care, după ritualul bisericii creştine, nu se mănâncă în timp de post; de frupt. 3) mai ales la pl. pop. Mâncare servită ca desert. /<lat. dulcis
DÚLC//E2 ~i adj. 1) Care are gustul zahărului sau al mierii. Struguri ~i. 2) Care a fost îndulcit (cu zahăr sau cu miere). 3): Lapte ~ lapte proaspăt. 4): Apă ~ apă de izvor sau de râu. 5): Caş ~ caş nesărat. 6) fig. Care produce plăcere (vizuală, auditivă, olfactivă etc.). Zâmbet ~. Somn ~. ♢ Vorba ~ mult aduce cu binele poţi multe. 7) (despre persoane) La care cineva ţine (foarte) mult; drag; scump. Mamă ~. 8) (despre fiinţe vii, de obicei mici) Care trezeşte simpatie. 9): Climă ~ climă temperată, moderată. /<lat. dulcis
Cuvântul "dulcelui" are 8 litere: C D E I L L U U
Anagrame pentru dulcelui:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la dulcelui:
Vezi cuvinte care încep cu dulcelui, cuvinte care se termină cu dulcelui sau cuvinte care conțin dulcelui