Definiții pentru dumicat

DUMICÁT, dumicați, s. m. (Pop.) Bucată mică ruptă dintr-un aliment, atât cât se bagă o dată în gură; îmbucătură. – V. dumica.

DUMICÁ, dumíc, vb. I. Tranz. (Pop.) 1. A sfărâma, a rupe, a tăia în bucățele, a fărâmița un aliment; (în special) a mesteca în gură un aliment. 2. A tăia pe cineva în bucăți; a ciopârți; p. ext. a distruge, a nimici. [Prez. ind. acc. și: dúmic]. – Probabil lat. *demicare (< mica „bucățică, fărâmitură”).

A DUMICÁ dumíc tranz. pop. 1) A rupe în bucăţi; a bucăţi; a fărâma. 2) (alimente) A sfărâma în gură cu dinţii; a mesteca. 3) reg. A tăia la nimereală în bucăţi; a bucăţi; a ciocârti. 4) reg. A face să nu mai existe; a distruge; a nimici; a prăpădi. /<lat. demicare

DUMICÁ//T ~ţi m. pop. Cantitate dintr-un aliment cât poate fi muşcată cu gura o dată; îmbucătură. /v. a dumica