Definiții pentru emitere

EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.

EMÍTERE, emiteri, s. f. Faptul de a emite; emisiune (1). – V. emite.

A EMÍTE emít tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulaţie; a înainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune în vigoare în mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hârtii de valoare) A pune în circulaţie. 4) (adeverinţe, acte oficiale) A pune la dispoziţie ca urmare a unei solicitări. 5) (raze de lumină sau de căldură, unde electromagnetice sau sonore) A împrăştia în toate direcţiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (ştiri, veşti, informaţii) A aduce la cunoştinţă publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunţa; a difuza. /<lat. emittere