Definiții pentru făinii

FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein.

FĂÍNĂ, (2) făinuri, s. f. 1. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe de plante și folosită în alimentație. ◊ Expr. Altă făină se macină acum la moară = s-a schimbat situația, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obținută prin măcinarea anumitor materiale. ◊ Făină animală = produs obținut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sânge etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a păsărilor ouătoare și a porcilor. Făină de pește = produs sub formă de pulbere obținut din pești inferiori și necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de pește, folosit pentru hrana porcilor, a păsărilor etc. Făină de oase = pulbere fină obținută prin măcinarea oaselor și folosită ca supliment valoros în hrana animalelor și ca îngrășământ în agricultură. – Lat. farina.

FAIN ~ă ( ~i, ~e) fam. Care are calităţi deosebite; foarte bun. /<germ. fein

FĂÍNĂ f. 1) Pulbere obţinută din grâu sau din alte boabe de cereale măcinate, folosită în alimentaţie. ~ de grâu. ~ de porumb. 2) Substanţă sau material transformat prin măcinare în pulbere. ~ de peşte. [G.-D. făinii; Sil. fă-i-] /<lat. farina