Definiții pentru fapt

FAPT, fapte și (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.

FAPT1 ~e n. 1) Întâmplare care a avut loc în realitate; eveniment. ~istoric. 2) Fenomen izolat dintr-un anumit domeniu. ~e de limbă. 3) v. FAPTĂ. 4) (în îmbinare cu substantive ce denumesc anumite perioade exprimă ideea de început) În ~ul zilei. În ~ul serii. /<lat. factum

FAPT2 ~uri n. pop. rar Procedeu magic, căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; farmec; vrajă. /<lat. factum

FAP//T3 ~ţi m. depr. Copil neastâmpărat şi obraznic. /<lat. factum