Definiții pentru fugari

FUGÁR, -Ă, fugari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit. 2. Adj. Care trece repede, fără a putea fi reținut; fugitiv, nestatornic, trecător. ♦ Care nu se oprește mult asupra unui lucru. 3. Adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m.) Cal. – Fugi + suf. -ar.

FUGĂRÍ, fugăresc, vb. IV. Tranz. A urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă1; a goni, a alerga. ♦ Refl. recipr. (Despre două sau mai multe ființe) A fugi unul după altul. – Fugă1 + suf. -ări.

FUGÁR ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival Care a fugit de acasă. ♢ A umbla ~ a trăi ascunzându-se mereu. 2) rar Care este de scurtă durată; fugitiv. 3) şi substantival (despre cai) Care aleargă iute; bun de fugă. /fugă + suf. ~ar

A FUGĂR//Í ~ésc tranz. (fiinţe) 1) A face să fugă, alergând din urmă; a pune pe fugă urmărind; a goni. 2) (fiinţe) A forţa să plece (în altă parte); a da afară; a alunga; a goni; a izgoni. /fugă + suf. ~ări

A SE FUGĂR//Í mă ~ésc intranz. A se urmări în joacă; a fugi unul după altul. /fugă + suf. ~ări