Definiții pentru geniu

GÉNIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. génie.

GÉNI//U1 ~i m. 1) Totalitate a aptitudinilor spirituale superioare care oferă unei persoane calităţi creatoare deosebite. ♢ De ~ genial. 2) Persoană care posedă asemenea aptitudini. 3) Ansamblu de trăsături distinctive care formează esenţa unui lucru sau a unei fiinţe. ~ul creaţiei populare. 4) mil.: Trupe de ~ trupe specializate în executarea unor lucrări tehnice (poduri, fortificaţii etc.). /<lat. genius, fr. génie

GÉNI//U2 ~i m. mit. Fiinţă supranaturală care se crede că influenţează asupra destinului cuiva; spirit protector. /lat. genius, fr. génie