Definiții pentru instrucție
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru instrucție:
INSTRÚCȚIE s. f. 1. Ansamblu de cunoștințe, priceperi și deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale; învățătură; învățământ; instrucțiune (2). 2. Pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. (Jur.) Activitate de cercetare a cauzelor penale. ◊ Judecător de instrucție = (în unele țări) magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale. – Din fr. instruction.
INSTRÚCŢI//E ~i f. 1) Proces de predare a cunoştinţelor şi deprinderilor într-o instituţie de învăţământ; instruire. 2) Activitate de pregătire teoretică şi practică a militarilor. 3) jur. Activitate de cercetare prealabilă şi de adunare a probelor în vederea unui proces penal. ♢ Judecător de ~ magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale. [G.-D. instrucţiei; Sil. in-struc-ţi-e] /<fr. instruction, lat. instructio, ~onis
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)INSTRÚCŢI//E ~i f. 1) Proces de predare a cunoştinţelor şi deprinderilor într-o instituţie de învăţământ; instruire. 2) Activitate de pregătire teoretică şi practică a militarilor. 3) jur. Activitate de cercetare prealabilă şi de adunare a probelor în vederea unui proces penal. ♢ Judecător de ~ magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale. [G.-D. instrucţiei; Sil. in-struc-ţi-e] /<fr. instruction, lat. instructio, ~onis
Cuvântul "instrucție" are 10 litere: C E I I N R S T U Ț
Anagrame pentru instrucție:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la instrucție:
Vezi cuvinte care încep cu instrucție, cuvinte care se termină cu instrucție sau cuvinte care conțin instrucție