Definiții pentru intern

INTÉRN, -Ă, interni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află înăuntrul unui obiect, al unei ființe, al unui spațiu etc., care este în interior. ◊ Organe interne = organe situate în cavitățile abdominală și toracică. Boli interne = bolile organelor din interiorul corpului. Motor cu ardere internă = motor care folosește energia unui combustibil ars în interiorul cilindrului. Unghiuri interne = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri situate în interiorul a două drepte paralele tăiate de o secantă și aflate de aceeași parte a secantei. ◊ Loc. adj. De (sau pentru) uz intern = a) (despre medicamente) care se ia oral; b) (despre cărți, documente, acte etc.) care poate fi consultat numai în condiții speciale în interiorul unei instituții. 2. S. m. și f., adj. (Elev sau ucenic) care locuiește într-un internat sau la locul unde învață meseria. 3. S. m. și f. Student în medicină admis pe bază de concurs să facă practică la un spital. – Din fr. interne, lat. internus.

INTÉRN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care se află în partea de dinăuntru a ceva; de dinăuntru; interior; lăuntric. ♢ Organe ~e organe din cavitatea toracică şi abdominală. Boli ~e boli ale acestor organe. 2) Care are loc în interiorul unui organism social. /<lat. internus, fr. interne

INTÉRN2 ~i m. 1) Elev sau ucenic care locuieşte şi ia masa în instituţia şcolară pe care o frecventează. 2) Student în medicină (în ultimii ani de studii) care face practica într-un spital. /<lat. internus, fr. interne