Definiții pentru istoria

ISTÓRIE, istorii, s. f. 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii și societății. 2. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc. ♦ (Concr.) Scriere conținând evenimente și fapte care se încadrează în această știință. 3. (Cu determinarea domeniului) Știință care studiază dezvoltarea și schimbările succesive dintr-un anumit domeniu. Istoria limbii. ♦ (Concr.) Lucrare care tratează probleme din aceste domenii. 4. Povestire, narațiune. 5. (Fam.) întâmplare, pățanie. ♦ Poznă, încurcătură. – Din lat. historia, it. istoria. Cf. fr. histoire.

ISTÓRI//E ~i f. 1) Proces de dezvoltare a fenomenelor din natură şi din societate. 2) Perioadă a evoluţiei umane, posterioară preistoriei şi protoistoriei cunoscută din documente scrise. 3) Ştiinţă care se ocupă cu studiul evoluţiei societăţii omeneşti şi a legităţilor ei de dezvoltare. ~a antică. ~a contemporană. ♢ A intra în ~ a rămâne în memorie. 4) Ştiinţă care studiază succesiunea evoluţiei faptelor într-un anumit domeniu. ~a limbii. ~a teatrului. 5) Relatare succesivă a unor evenimente, fapte; povestire; naraţiune. 6) fam. Întâmplare neprevăzută şi impresionantă care intervine în viaţa cuiva; peripeţie. [G.-D. istoriei; Sil. -ri-e] /<lat., gr. historia