Definiții pentru jenă

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade, a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina, a se sfii. – Din fr. gêner.

JÉNĂ s. f. 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă; stinghereală. ♦ Situație grea, neplăcută; încurcătură, strâmtoare. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani. 2. Senzație supărătoare, durere organică ușoară; sâcâială. – Din fr. gêne.

A JEN//Á mă ~éz tranz. 1) A face să se jeneze; a stânjeni; a stingheri; a incomoda. 2) (despre încălţăminte şi îmbrăcăminte) A încurca la mişcare, cauzând jenă fizică; a supăra; a deranja; a incomoda. /<fr. gêner

A SE JEN//Á ~éz intranz (despre persoane) A fi cuprins de jenă; a se ruşina; a se sfii; a se stingheri; a se stânjeni; a se intimida. /<fr. gêner

JÉNĂ f. 1) Situaţie sau factor care cauzează o stare (fizică sau morală) neplăcută, penibilă; constrângere supărătoare. ♢ ~ financiară lipsă de bani; criză financiară uşoară. 2) Sentiment cauzat de asemenea situaţie sau factor; sfială; timiditate. 3) Comportare de om stăpânit de un sentiment de incomoditate. Fără ~ fără a se nelinişti de opinia sau de comoditatea cuiva. 4) Durere organică uşoară; senzaţie dureroasă, neplăcută. [G.-D. jenei] /<fr. gêne