Definiții pentru lătrare

LĂTRÁRE, lătrări, s. f. (Înv.) Lătrat. – V. lătra.

LĂTRÁ, látru, vb. I. Intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ Tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (Depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura. – Lat. latrare.

A LĂTRÁ pers. 3 látră 1. intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete ascuţite, scurte şi sacadate, caracteristice speciei; a hămăi. 2) fam. depr. (despre oameni) A vorbi mult (pe un ton violent de ceartă); a hămăi. 2. tranz. (despre câini) A ataca (în mod violent), scoţând sunete caracteristice speciei; a hămăi. [Sil. lă-tra] /<lat. latrare