Definiții pentru late

LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj. (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic, ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

LÁȚE s. f. pl. Șuvițe de lână netoarse și nepieptănate (de pe un animal); p. anal. (la om) șuvițe de păr care atârnă în mod dezordonat; mițe. – Et. nec.

LAT látă (laţi, láte) 1) Care are o întindere mare pe transversală; extins în lăţime. Pânză ~ă. Frunte ~ă. ♢ ~ în spate (sau în spete) bine dezvoltat fiziceşte. A o face lată a) a trage un chef straşnic; b) a face inconştient o boroboaţă. 2) fam. Care este în stare de nesimţire; întins fără mişcare. ♢ A rămâne (sau a cădea) ~ a cădea fără simţire la pământ. A lăsa pe cineva ~ a bate (pe cineva), lăsându-l în nemişcare. A fi ~ de foame a fi istovit de foame; a fi foarte flămând. /<lat. latus

LÁŢE f. la pl. Şuviţe de lână sau de păr care atârnă dezordonat. / Orig. nec.