Definiții pentru lunecare

LUNECÁ, lúnec, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă; p. ext. a cădea. 2. Intranz. A se mișca, a se deplasa cu ușurință, lin, fără zgomot; a se strecura ușor. ♦ (Despre păsări) A zbura lin, cu ușurință. ♦ (Despre mâncăruri sau băuturi) A se deplasa ușor pe gât; a se înghiți ușor, a aluneca. 3. Refl. Fig. (Înv.) A se lăsa ispitit, a se amăgi, a se înșela; a greși. – Lat. lubricare.

LUNECÁRE, lunecări, s. f. Acțiunea de a luneca. – V. luneca.

A LUNECÁ lúnec intranz. 1) (despre corpuri) A se deplasa printr-o mişcare continuă (pe o suprafaţă netedă sau de-a lungul unui alt corp). 2) A se mişca lin şi fără zgomot. 3) (despre persoane) A-şi pierde echilibrul, călcând pe o suprafaţă lucioasă. 4) (despre mâncăruri sau băuturi) A trece uşor pe gât; a se înghiţi uşor. /<lat. lubricare