Definiții pentru mâneci
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru mâneci:
MÂNECÁ, mấnec, vb. I. Refl. și intranz. (Pop.) A se scula dis-de-dimineață; a pleca dis-de-dimineață; p. gener. a porni, a pleca. – Lat. manicare.
MẤNECĂ, mâneci, s. f. 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obține ceva; b) a atrage atenția (cuiva) că minte sau exagerează. A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat. A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli. A scoate din mânecă = a inventa la repezeală o explicație, o soluție etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive în formă de mânecă (1). 3. (Înv.) Flanc, aripă a unei armate. [Var.: (reg.) mấnică s. f.] – Lat. manica.
A MÂNECÁ mânec intranz. pop. 1) A se scula în zorii zilei; a se trezi cu noaptea în cap. 2) A pleca dis-de-dimineaţă. /<lat. manicare
MÂNE//CĂ ~ci f. Porţiune a unor obiecte de îmbrăcăminte, care acoperă braţul (până la încheietura mâinii sau până în regiunea cotului). ♢ A da cu ~ci largi a da din toată inima, cu multă bunăvoinţă. A nu se lăsa tras de ~ci a nu se lăsa prea mult rugat. A o băga pe ~ a fi speriat tare; a fi cuprins de frică. A-şi sufleca ~cile a se apuca cu toată seriozitatea de un lucru. Pe sub ~ pe nevăzute; pe neobservate. A trage de ~ (pe cineva) a) a ruga insistent; b) a da de înţeles că întrece măsura, că exagerează. [G.-D. mânecii] /<lat. manica
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)MẤNECĂ, mâneci, s. f. 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obține ceva; b) a atrage atenția (cuiva) că minte sau exagerează. A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat. A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli. A scoate din mânecă = a inventa la repezeală o explicație, o soluție etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive în formă de mânecă (1). 3. (Înv.) Flanc, aripă a unei armate. [Var.: (reg.) mấnică s. f.] – Lat. manica.
A MÂNECÁ mânec intranz. pop. 1) A se scula în zorii zilei; a se trezi cu noaptea în cap. 2) A pleca dis-de-dimineaţă. /<lat. manicare
MÂNE//CĂ ~ci f. Porţiune a unor obiecte de îmbrăcăminte, care acoperă braţul (până la încheietura mâinii sau până în regiunea cotului). ♢ A da cu ~ci largi a da din toată inima, cu multă bunăvoinţă. A nu se lăsa tras de ~ci a nu se lăsa prea mult rugat. A o băga pe ~ a fi speriat tare; a fi cuprins de frică. A-şi sufleca ~cile a se apuca cu toată seriozitatea de un lucru. Pe sub ~ pe nevăzute; pe neobservate. A trage de ~ (pe cineva) a) a ruga insistent; b) a da de înţeles că întrece măsura, că exagerează. [G.-D. mânecii] /<lat. manica
Cuvântul "mâneci" are 6 litere: C E I M N Â
Nu au fost găsite anagrame pentru mâneciCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la mâneci:
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului mâneci:
ce
cei
cime
meci
cimen
cine
câine
mânec
ci
ic
mic
cin
inc
ei
ie
mei
mie
meni
mine
mâine
mânie
mâie
mâne
im
mi
imn
mâni
mâi
in
ni
mân
Vezi cuvinte care încep cu mâneci, cuvinte care se termină cu mâneci sau cuvinte care conțin mâneci