Definiții pentru mântuiau
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru mântuiau:
MÂNTUÍ, mấntui, vb. IV. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) salva (dintr-o primejdie, din robie, de la moarte etc.). 2. (Pop.) A (se) vindeca (de o boală). 3. (În limbaj bisericesc) A ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite, a scăpa de pedeapsa divină; a (se) izbăvi, a (se) salva. 4. (Pop.) A (se) termina, a (se) isprăvi, a (se) sfârși. ◊ Expr. (Refl.) A se mântui cu... = a muri. [Prez. ind. și: mântuiesc] – Din magh. menteni.
A MÂNTU//Í ~iésc tranz. pop. 1) A face să se mântuie. 2) A scoate cu bine dintr-o situaţie complicată; a scăpa; a salva. 3) fam. A lipsi de viaţă; a omorî; a răpune; a sfârşi. ~ de zile. [Şi mântui] /<ung. menteni
A SE MÂNTU//Í mă ~iésc intranz. 1) pop. A ajunge la capăt; a se încheia; a se termina. ♢ ~ (cu cineva) a muri. 2) rel. A-şi ispăşi păcatele; a scăpa de pedeapsa divină. [Şi mântui] /<ung. menteni
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)A MÂNTU//Í ~iésc tranz. pop. 1) A face să se mântuie. 2) A scoate cu bine dintr-o situaţie complicată; a scăpa; a salva. 3) fam. A lipsi de viaţă; a omorî; a răpune; a sfârşi. ~ de zile. [Şi mântui] /<ung. menteni
A SE MÂNTU//Í mă ~iésc intranz. 1) pop. A ajunge la capăt; a se încheia; a se termina. ♢ ~ (cu cineva) a muri. 2) rel. A-şi ispăşi păcatele; a scăpa de pedeapsa divină. [Şi mântui] /<ung. menteni
Cuvântul "mântuiau" are 8 litere: A I M N T U U Â
Nu au fost găsite anagrame pentru mântuiauCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la mântuiau:
L - mânatului
Vezi cuvinte care încep cu mântuiau, cuvinte care se termină cu mântuiau sau cuvinte care conțin mântuiau