Definiții pentru mărturisit

MĂRTURISÍ, mărturisesc, vb. IV. 1. Tranz. A declara, a relata, a spune, a susține. ♦ Spec. A face o depoziție în fața unei instanțe. ♦ (Înv.) A propovădui, a predica o credință, o învățătură morală. 2. Intranz. și tranz. A dovedi, a adeveri, a proba. 3. Tranz. A recunoaște (ca adevărat); a admite, a accepta. 4. Tranz. A spune deschis, a da pe față, a arăta fără ocol. 5. Tranz. și refl. A (se) destăinui. ♦ Refl. A se spovedi. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A primi spovedania cuiva; a spovedi. – Din sl. marturisati.

MĂRTURISÍT, -Ă, mărturisiți, -te, adj. Care este declarat, relatat; care este spus deschis, pe față. – V. mărturisi.

A MĂRTURIS//Í ~ésc tranz. 1) (lucruri ştiute sau bănuite, întâmplate etc.) A face cunoscut; a da pe faţă; a declara. 2) pop. A admite ca real; a considera ca veritabil; a recunoaşte. 3) A adeveri prin fapte reale; a proba; a dovedi; a demonstra. /<sl. marturisati

A SE MĂRTURIS//Í mă ~ésc intranz. 1) rel. (despre creştini) A-şi recunoaşte (unui duhovnic) păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. 2) A încredinţa (cuiva) o taină; a face confidenţe; a se destăinui; a se spovedi; a se confesa. /<sl. marturisati