Definiții pentru martor

MÁRTOR, -Ă, martori, -e, s. m. și f. 1. Persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuție, la un eveniment etc. (și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele). ◊ Expr. Dumnezeu mi-e martor! = jur că spun adevărul! 2. Persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare, tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct. ♦ Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le cunoaște direct. ♦ Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le semnează pentru a le da valoare legală. 3. Fiecare dintre reprezentanții celor două persoane care urmează să se bată în duel. ◊ Expr. A trimite (cuiva) martori = a provoca (pe cineva) la duel. 4. Probă de referință folosită la experiențele de laborator. 5. (În sintagma) Martor de eroziune = înălțime de dimensiuni variabile, care reprezintă restul unei suprafețe atacate de eroziune. [Var.: (pop.) mártur, -ă s. m. și f.] – Lat. martyr.

MÁRTOR ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Persoană care asistă sau a asistat la desfăşurarea unui eveniment. 2) Persoană care dă lămuriri în faţa unui organ judiciar în legătură cu anumite fapte, pe care le cunoaşte şi care pot ajuta la soluţionarea unui proces. 3) înv. Persoană care însoţea pe fiecare dintre participanţii la un duel. 4) tehn. Punct fix după care se fac măsurători în lucrările de construcţii. /<lat. martyr