Definiții pentru meditau

MEDITÁ, meditez, vb. I. 1. Intranz. A cugeta adânc asupra unui lucru. 2. Tranz. (Înv.) A examina ceva din toate punctele de vedere, a studia. 3. Tranz. (Înv.) A pune ceva la cale; a plănui, a urzi. 4. Tranz. A ajuta un elev, un student etc. să-și pregătească (în afara orelor de curs) lecțiile, examenele; a da lecții particulare. – Din fr. méditer.

A MEDIT//Á ~éz 1. intranz. A gândi mult şi profund (asupra unui lucru); a cugeta; a reflecta; a contempla; a chibzui. 2. tranz. 1) înv. A supune unui examen amănunţit (pentru a cunoaşte mai bine); a analiza atent şi sub toate aspectele; a studia; a cerceta; a investiga; a analiza; a considera. 2) înv. (acţiuni duşmănoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a urzi; a ţese. 3) rar (planuri, lucruri, idei) A-şi reprezenta în minte; a pregăti îndelung în gând; a plăsmui; a urzi; a plămădi. 4) (elevi, studenţi etc.) A face să capete cunoştinţe într-un domeniu oarecare (în mod particular). /<fr. méditer