Definiții pentru mișca

MIȘCÁ, mișc, vb. I. 1. Intranz., refl. și tranz. A ieși sau a face să iasă din starea de repaus, de imobilitate; a(-și) schimba locul, poziția; a (se) clătina. ◊ Expr. (Intranz.; fam.) A mișca din urechi = a sugera cuiva că îi dai un bacșiș; a da cuiva un bacșiș. ♦ Tranz. și refl. A pune sau a fi în funcțiune, a face să funcționeze sau a funcționa. 2. Refl. și intranz. A porni din loc, a începe să se deplaseze în spațiu, a înainta. ♦ Refl. A frecventa o anumită societate, a veni în contact cu... 3. Refl. și intranz. A ieși din pasivitate; a acționa; a se strădui. ♦ Refl. (Despre grupuri sociale, colectivități) A se împotrivi, a se agita, a se revolta. 4. Intranz. Fig. (Fam.) A dovedi (oarecare) pricepere, a ști să se descurce. ♦ (Despre acțiuni, întreprinderi) A da rezultate satisfăcătoare. 5. Tranz. Fig. A determina pe cineva să acționeze; a îndemna, a însufleți. 6. Tranz. A impresiona sufletește, a emoționa; a înduioșa. – Et. nec.

A MIŞCÁ mişc 1. tranz. 1) A face să se mişte. 2) fig. (persoane) A determina la acţiune; a îndemna. 3) fig. A face să trăiască anumite emoţii, sentimente; a atinge. 2. intranz. 1) A schimba poziţia, clătinând dintr-o parte în alta. ~ din mâini. ~ din coadă. 2) (despre fiinţe) A (mai) fi în viaţă; a da (încă) semne de viaţă. Accidentatul mişcă. 3) (despre afaceri, întreprinderi, acţiuni etc.) A se dezvolta în mod progresiv şi prosper. 4) fig. (despre persoane) A vădi anumite cunoştinţe sau deprinderi într-un anumit domeniu. /Orig. nec.

A SE MIŞCÁ mă mişc intranz. 1) A ieşi din starea de imobilitate, schimbându-şi poziţia sau locul. 2) A fi în acţiune, îndeplinindu-şi funcţia. 3) A începe să se deplaseze în spaţiu; a porni (din loc). 4) fig. (despre persoane) A trece la acţiune; a înceta de a mai fi pasiv. 5) fig. (despre persoane) A se afla cu regularitate (într-o anumită societate), venind în contact cu ea. /Orig. nec.