Definiții pentru mijeau

MIJÍ, mijesc, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A începe să se zărească; a apărea, a se ivi. ◊ Expr. A miji (sau refl. impers.) a se miji de ziuă = a se face ziuă. A(-i) miji (cuiva) mustața = a începe să-i crească unui tânăr mustața, a fi pe punctul de a deveni bărbat. ♦ (Despre plante) A răsări, a încolți. 2. A strânge parțial pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se acomoda cu lumina ori cu întunericul. ◊ Tranz. Mijea ochii. ♦ (Despre ochi) A se închide (de somn sau de oboseală). – Din bg. miža.

A MIJ//Í ~ésc 1. intranz. 1) A începe să capete contururi precise; a deveni treptat vizibil. ♢ ~ de ziuă a se face ziuă; a se lumina de ziuă. A(-i) ~ (cuiva) mustaţa a începe să(-i) crească (cuiva) mustaţa. 2) (despre plante) A ieşi din pământ (după încolţire); a răsări. 3) A privi cu ochii pe jumătate închişi (pentru a vedea mai bine sau pentru a se acomoda la un nou mediu). 2. tranz. (ochii) A închide pe jumătate. /<bulg. miža