Definițiile din dicționarul explicativ pentru minte
Încep cu Se termină cu Conțin Anagrame Definiții
Caută cuvinte în funcție de literele lor
Găsește cuvinte care:

Definiții pentru minte

Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru minte:

MINȚÍ, mint, vb. IV. 1. Intranz. A face afirmații care denaturează în mod intenționat adevărul, a spune minciuni. ◊ Expr. (Fam.) Minte de stinge (sau de stă soarele-n loc, de-ți stă ceasul, de-ngheață apele), se spune despre un om foarte mincinos. 2. Tranz. A induce în eroare pe cineva; a înșela. ◊ Expr. A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu mâncare puțină. ♦ Spec. A înșela în dragoste pe cineva. – Lat. mentiri.

MÍNTE, minți, s. f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înțelege; rațiune, intelect. ◊ Loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înțelept. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ◊ Expr. Ieșit din minți = nebun; care și-a pierdut cumpătul. A-și ieși din minți = a înnebuni; a-și pierde cumpătul. Întreg (sau zdravăn etc.) la minte = cu judecata normală, sănătoasă. A fi în toate mințile = a fi în deplinătatea facultăților mintale; a fi matur. A-și pierde mințile (sau mintea) sau a nu fi în toate mințile = a înnebuni sau a fi nebun. A învăța pe cineva minte = a pedepsi pe cineva pentru a-l face să fie mai cu judecată. A se frământa cu mintea sau a-și frământa mintea (sau mințile) = a se gândi mult, a-și bate capul. A-și aduna mințile = a nu mai fi distrat, a se concentra. A-i sta (cuiva) mintea în loc, se spune când cineva rămâne uluit și nu mai știe ce să facă sau ce să zică. ♦ Gând, cuget; imaginație; memorie. ◊ Expr. A-i veni cineva în minte sau a-i trece, a-i da, a-i trăsni cuiva ceva prin minte = a se gândi (dintr-o dată) la cineva sau la ceva. A fi dus cu mintea (sau cu mințile) = a fi cufundat în gânduri. A avea (pe cineva sau ceva) în minte = a) a fi preocupat (de cineva sau de ceva); b) a avea intenția să facă ceva. 2. Judecată sănătoasă, mod just de a raționa; înțelepciune, chibzuință. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) mințile acasă (sau la loc, la cap) sau a-și băga mințile în cap = a deveni mai înțelept, mai chibzuit; a se cuminți. A-și pune mintea cu cineva = a lua în serios pe cineva (care nu merită). A-i lua (sau a-i suci, a-i fura) cuiva mintea (sau mințile) = a face pe cineva să-și piardă judecata, să nu mai știe ce face. A scoate pe cineva din minți = a) a face pe cineva să-și piardă judecata sănătoasă, a-l zăpăci; b) a enerva la culme, a mânia. ♦ Inteligență, istețime, iscusință. ◊ Expr. A ajunge (sau a cădea, a fi etc.) în mintea copiilor = a avea judecata slăbită (din cauza bătrâneții). La mintea omului (sau a cocoșului) = ușor de înțeles, clar. 3. Imaginație, fantezie. – Lat. mens, -ntis.

MÍNTĂ s. f. v. mentă.

MÍN//TE ~ţi f. 1) Facultate a omului de a gândi şi de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor; intelect; judecată; raţiune. ♢ Cu ~ cu judecată sănătoasă; înţelept. Fără (de) ~ lipsit de raţiune; nebun. A-şi ieşi din ~ţi a-şi pierde cumpătul; a înnebuni. A învăţa pe cineva ~ a dojeni pe cineva cu asprime. A-şi frământa ~tea (sau ~ţile) a se gândi mult la ceva; a-şi bate capul. A-i sta cuiva ~tea în loc a rămâne uimit, uluit. La ~tea omului (sau a cocoşului) pe înţelesul oricui; de la sine înţeles. În toată ~tea (sau cu ~tea întreagă) cu raţiunea sănătoasă. A prinde la ~ a dobândi mai multă experienţă; a se face mai înţelept. A-şi pune ~tea cu cineva a lua în serios pe cineva care nu merită. 2) fig. Individ ca fiinţă naţională. ~ sănătoasă. 3) Facultate a creierului care permite conservarea, recunoaşterea şi reproducerea în conştiinţă a experienţei din trecut (fapte, evenimente, senzaţii, cunoştinţe etc.); memorie. ♢ A avea în ~ a păstra în memorie. A ţine ~ a nu uita. 4) Judecată sănătoasă; cap. ♢ A-l (a nu-l) ajunge (sau a-l (a nu-l) duce) ~tea a avea (a nu avea) destulă înţelepciune. Fără (de) ~ (sau ~ţi) lipsit de judecată, de înţelepciune. 5) rar Capacitate a omului de a-şi închipui ceva; închipuire. A-i răsări ceva în ~. [G.-D. minţii] /<lat. mens, ~ntis

A MINŢÍ mint 1. tranz. A induce în eroare (recurgând la minciuni); a face să ia un neadevăr drept adevăr; a înşela; a păcăli; a amăgi. 2. intranz. A spune minciuni; a fi mincinos; a amăgi. /<lat. mentiri

vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)
vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)

Cuvântul "minte" are 5 litere: E I M N T

Anagrame pentru minte:

menit minte

Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la minte:


A - aminte manite mantei mantie minate mintea mitena
C - ciment temnic
D - tindem
E - menite mentei mitene nemite temeni
I - intime mintie
N - minten
O - etimon montei omenit timone
R - termin
U - minute numite
Ă - menită mitenă
Ț - nemțit

Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului minte:

ei ie mei mie meni mine emit item mite temi tine tei tem net ten te im mi imn mint mit in ni nit

Vezi cuvinte care încep cu minte, cuvinte care se termină cu minte sau cuvinte care conțin minte

Cuvinte care conțin aceleași grupe de litere: mi in nt te
Cuvinte care încep cu literele: mi min mint
Cuvinte se termină cu literele: te nte inte


Cuvântul anterior: mintală
Cuvântul următor: mintea

Cuvinte aleatoare:

apucătură arendășița ascetica autodeclanșa carnivor conceptualiză deplasez dezeroiza pericistită îngurluit
0.010s