Definiții pentru miros
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru miros:
MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s. n. 1. Unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale, prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații; olfacție. ♦ Fig. Perspicacitate, intuiție, sagacitate. 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv. 3. (Mai ales la pl.) Condiment, mirodenie. [Acc. și: míros] – Din mirosi (derivat regresiv).
MIROSÍ, mirós, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A simți, a percepe un miros (2). ♦ Tranz. A apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros (2). 2. Intranz. A avea (și a răspândi) un miros (2). ◊ Expr. Miroase a... = prevestește, anunță (ceva). 3. Tranz. și intranz. Fig. (Fam.) A presimți, a bănui. ♦ Tranz. A dibui, a simți prezența cuiva sau a ceva. [Var.: (pop.) amirosí vb. IV] – Din sl. mirosati.
MIRÓS ~uri n. 1) Simţ prin care organismul percepe şi deosebeşte diferite emanaţii, răspândite în aer de unele substanţe sau corpuri. 2) Emanaţie plăcută sau neplăcută, răspândită în mediul înconjurător de unele substanţe şi corpuri. ~ de trandafir. /v. a mirosi
A MIRÓSI1 pers. 3 miroáse intranz. (despre substanţe, corpuri, plante etc.) A avea sau a răspândi un miros. Floarea miroase. ♢ Miroase a (ceva) a exista semne (de ceva); a prevesti (ceva). Nu miroase a bine e semn rău. /<sl. mirosati
A MIROSÍ2 mirós tranz. 1) A simţi cu ajutorul mirosului; a percepe prin simţul mirosului. 2) A examina cu ajutorul nasului (pentru a percepe un miros). 3) fig. A simţi din timp (prin intuiţie); a presimţi. 4) (despre animale) A descoperi cu ajutorul mirosului; a adulmeca. /<sl. mirosati
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)MIROSÍ, mirós, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A simți, a percepe un miros (2). ♦ Tranz. A apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros (2). 2. Intranz. A avea (și a răspândi) un miros (2). ◊ Expr. Miroase a... = prevestește, anunță (ceva). 3. Tranz. și intranz. Fig. (Fam.) A presimți, a bănui. ♦ Tranz. A dibui, a simți prezența cuiva sau a ceva. [Var.: (pop.) amirosí vb. IV] – Din sl. mirosati.
MIRÓS ~uri n. 1) Simţ prin care organismul percepe şi deosebeşte diferite emanaţii, răspândite în aer de unele substanţe sau corpuri. 2) Emanaţie plăcută sau neplăcută, răspândită în mediul înconjurător de unele substanţe şi corpuri. ~ de trandafir. /v. a mirosi
A MIRÓSI1 pers. 3 miroáse intranz. (despre substanţe, corpuri, plante etc.) A avea sau a răspândi un miros. Floarea miroase. ♢ Miroase a (ceva) a exista semne (de ceva); a prevesti (ceva). Nu miroase a bine e semn rău. /<sl. mirosati
A MIROSÍ2 mirós tranz. 1) A simţi cu ajutorul mirosului; a percepe prin simţul mirosului. 2) A examina cu ajutorul nasului (pentru a percepe un miros). 3) fig. A simţi din timp (prin intuiţie); a presimţi. 4) (despre animale) A descoperi cu ajutorul mirosului; a adulmeca. /<sl. mirosati
Cuvântul "miros" are 5 litere: I M O R S
Anagrame pentru miros:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la miros:
A - masori
B - sorbim
C - socrim
E - eroism mieros morsei roisem
F - orfism
I - irosim mirosi
P - promis sporim
T - rostim sortim
Ă - măsori soirăm somări
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului miros:
im
mi
moi
mior
mori
roim
romi
imos
omis
soim
mir
oi
ori
roi
sori
soi
ir
sir
si
om
mor
rom
or
ros
sor
os
Vezi cuvinte care încep cu miros, cuvinte care se termină cu miros sau cuvinte care conțin miros