Definiții pentru moșul

MOȘ, moși, s. m. I. 1. Bărbat (mai) în vârstă; unchiaș, moșneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă. ◊ Moș Martin sau (rar) moș Ursilă = ursul. ◊ Expr. A-i veni moș Ene pe la gene = a i se face somn, a începe să moțăie. 2. (Înv. și reg.) Bunic; (mai ales la pl.) ascendent (mai îndepărtat), înaintaș, strămoș. ◊ Expr. De când cu moș Adam = din vremurile de demult. Din (sau de la) moși-strămoși = moștenit de la strămoși, păstrat din generație în generație; de demult, din vremuri străvechi. A spune (sau a înșira, a îndruga) moși pe groși (sau moși păroși) = a îndruga nimicuri, a spune vorbe fără temei, minciuni, a povesti lucruri fanteziste. La moșii cei verzi = niciodată, la paștile cailor. De când cu moșii verzi (sau roșii) = de foarte multă vreme. ♦ (Reg.) Unchi. 3. Personaj mascat, reprezentând un bătrân, care însoțește brezaia sau care apare în diferite creații dramatice populare; moșneag. 4. (Pop.; la pl.; de obicei art.) Ființe imaginare despre care se crede că ar alunga iarna; fiecare dintre cele nouă zile din luna martie care urmează după zilele babelor. 5. (La pl.; în tradițiile populare) Nume dat mai multor sărbători religioase în care se fac slujbe și pomeni pentru morți. ♦ Bâlci tradițional organizat în sâmbăta dinaintea Rusaliilor; p. ext. târg care se ține în diverse localități și unde, pe un anumit loc, sunt amenajate și organizate o serie de distracții publice. ◊ Expr. A se strânge (sau a se aduna) lumea ca la moși = a se aduna lume multă pentru a vedea ceva neobișnuit. II. Partea cu cârlig a unei copci. ♦ Disc al unei capse, care se îmbucă în celălalt disc. – Din moașă (derivat regresiv).

MOŞ ~i m. 1) (folosit şi ca termen de adresare) Bărbat ajuns la o vârstă înaintată; moşneag. ♢ ~ Martin urs. 2) rar Bărbat privit în raport cu nepoţii săi; bunic. 3) pop. Frate (sau văr) al unuia dintre părinţi, privit în raport cu copiii acestora; unchi. 4) Persoană care aparţine generaţiilor precedente. ♢ Din (sau de la) moşi-strămoşi a) din vremuri foarte îndepărtate; b) (transmis) din generaţie în generaţie. 5) la pl. (în credinţele religioase) Ziua din ajunul sărbătorii pogorârii duhului sfânt. ♢ Sâmbăta ~ilor sâmbăta dinaintea Duminicii Mari. /Din moaşă

A MOŞ/Í ~ésc 1. tranz. 1) (femei) A ajuta în timpul naşterii în calitate de moaşă. 2) (copii nou-născuţi) A îngriji în primele ore după naştere; a tăia cordonul ombilical. 3) fig. A da sfaturi insistente şi inutile. 2. intranz. A lucra încet şi fără spor. /Din moaşă