Definiții pentru monta

MÓNTĂ, monte, s. f. 1. Împreunare a două animale de sex opus în vederea reproducției; montare2. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din fr. monte.

MONTÁ1, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța. – Din fr. monter.

MONTÁ2, pers. 3 montează, vb. I. Tranz. (Despre animale masculine) A efectua o montă, a fecunda. – Din montă.

A MONT//Á ~éz tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formând un sistem tehnic, în vederea funcţionării; a asambla. 2) (obiecte sau părţi ale acestora) A fixa definitiv, amplasând la locul de funcţionare. 3) (pietre preţioase) A fixa într-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune în scenă; a înscena. 5) fig. (acţiuni duşmănoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a ţese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce în mod intenţionat într-o stare de agitaţie; a aţâţa; a întărâta; a incita; a zădărî. /<fr. monter

MÓNT//Ă ~e f. 1) Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducţiei. 2) Loc special pentru împerecherea animalelor. /<fr. monte