Definiții pentru nărav
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru nărav:
NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav.
NĂRÁV ~uri n. 1) (la persoane) Obicei rău; apucătură. ♢ A (se) învăţa cu ~ (sau a prinde la ~) a) a se obişnui cu o acţiune nedorită; b) a însuşi o deprindere rea. 2) (la animale) Deprindere rea de a muşca, de a azvârli etc. Cal cu ~. 3) pop. Fel de a fi al cuiva; caracter; fire; natură. /<sl. nravu
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)NĂRÁV ~uri n. 1) (la persoane) Obicei rău; apucătură. ♢ A (se) învăţa cu ~ (sau a prinde la ~) a) a se obişnui cu o acţiune nedorită; b) a însuşi o deprindere rea. 2) (la animale) Deprindere rea de a muşca, de a azvârli etc. Cal cu ~. 3) pop. Fel de a fi al cuiva; caracter; fire; natură. /<sl. nravu
Cuvântul "nărav" are 5 litere: A N R V Ă
Anagrame pentru nărav:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la nărav:
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului nărav:
Vezi cuvinte care încep cu nărav, cuvinte care se termină cu nărav sau cuvinte care conțin nărav