Definiții pentru nebuno

NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., subst. I. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. și f. (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. și pop.) Care nu este bun; rău. III. S. m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la curțile suveranilor sau ale nobililor). 2. Piesă la jocul de șah. – Ne- + bun.

NEBÚN1 ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane) Care are tulburări psihice grave; care şi-a ieşit din minţi; alienat mintal; dement. ♢ ~ de cap se spune despre cineva care suferă de o boală mintală. Casă de ~i spital de boli psihice. Eşti ~? se spune pentru a-şi exprima dezacordul în legătură cu acţiunile, afirmaţiile sau cu intenţiile cuiva. A fi ca ~ a-şi pierde cumpătul (în urma unei emoţii). A fi (sau a umbla) ~ după cineva (sau după ceva) a-i plăcea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fă ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ţi face de cap!; astâmpără-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinţă în acţiuni; nesocotit; nesăbuit. Gând ~. 3) şi adverbial Care vădeşte o putere de nestăvilit; deosebit de tare. Vântul bate ~. /ne- + bun

NEBÚN2 ~i m. Piesă la jocul de şah. /ne- + bun