Definiții pentru nesătul

NESÁȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesáțiu s. n.] – Ne- + saț.

NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -Ie, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Care nu se satură cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesățios (1). – Ne- + sătul.

NESÁŢ n. : Cu ~ a) cu poftă nepotolită; cu sete; cu aviditate; b) cu plăcere şi cu admiraţie. /ne- + saţ

NESĂTÚL ~ă (~i, ~e) (negativ de la sătul) 1) Care nu se simte sătul niciodată. 2) fig. Care tinde să obţină şi să aibă cât mai mult; nesăţios; lacom. /ne- + sătul