Definiții pentru nota

NÓTĂ, note, s. f. 1. Însemnare, înregistrare în scris a unei observații referitoare la o anumită chestiune; text scris care conține o scurtă însemnare, un comentariu. ◊ Expr. A lua notă (de ceva) = a lua cunoștință (de ceva); a ține seamă (de ceva), a reține (ceva). ♦ (La pl.) Notițe (luate la o oră de școală, de curs etc.). ♦ (La pl.) Însemnări sau reflecții literare scrise cu privire la o călătorie, la un eveniment istoric sau social, la un fapt etnografic etc. 2. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre adnotările la un text literar sau științific, cuprinzând informații suplimentare de amănunt, referințe bibliografice etc., trecute în josul paginii respective ori la sfârșitul sau la începutul volumului adnotat. 3. Comunicare (scrisă) prin care guvernul unui stat informează guvernul altui stat asupra unor probleme, face anumite propuneri, protestează asupra lezării unor interese etc. ♦ Comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție; adresă, înștiințare. 4. Socoteală scrisă, document cuprinzând sumele pe care cineva trebuie să le achite pentru obiecte cumpărate, pentru consumații; document prin care se dispune livrarea unor sume, bunuri, care servește la înregistrarea unor operații contabile etc. 5. Calificativ care reprezintă, printr-o cifră sau o mențiune specială, aprecierea cunoștințelor sau a comportării unui elev, a unui student, a unui candidat, notat de către profesor, de către membrii unui juriu etc. 6. Semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale, indicând înălțimea și durata lor; sunet care corespunde acestui semn. ◊ Expr. Notă discordantă (sau falsă) = afirmație, atitudine care nu se potrivește într-un caz dat. A forța (sau a exagera) nota = a trece dincolo de limitele obișnuite, a întrece măsura. A fi în notă = a fi în concordanță cu o situație dată. Ca pe note = bine, așa cum trebuie. ♦ (La pl.) Caiet care cuprinde piese muzicale transcrise. 7. Fig. Nuanță, însușire, trăsătură caracteristică, semn distinctiv; particularitate. – Din fr. note, lat., it. nota.

NOTÁ, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva undeva în vederea sancționării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora. – Din fr. noter, lat. notare.

A NOT//Á ~éz tranz. 1) (nume, informaţii) A fixa în scris; a înscrie; a înregistra; a con-semna. ~ un număr de telefon. 2) (elevi, studenţi etc.) A aprecia cu o notă. 3) (elemente chimice, geometrice, valori numerice etc.) A reprezenta prin semne grafice convenţionale. 4) (idei, afirmaţii etc.) A prevedea cu un semn pentru a reţine sau pentru a nu trece cu vederea; a marca; a evidenţia. 5) A scoate în evidenţă (pentru a atrage atenţia); a reliefa; a evidenţia. /<fr. noter, lat. notare

NÓT//Ă1 ~e f. 1) Text scris, conţinând un scurt comentariu; însemnare; remarcă. ♢ ~e marginale însemnări făcute pe marginea unui text tipărit (sau a unui manuscris). A lua ~ de ceva a) a lua cunoştinţă de ceva; b) a ţine seamă de ceva; a reţine. ~e de călătorie (sau de drum) însemnări referitoare la impresiile culese dintr-o călătorie. ~ explicativă anexă la o carte, conţinând explicaţii referitoare la conţinutul acesteia. ~ de plată hârtie oficială, în care este indicată suma ce urmează să fie achitată. 2) la pl. v. NOTIŢĂ. ♢ A lua ~e a face însemnări; a conspecta. 3) Menţiune dintr-un sistem convenţional de cifre, care serveşte pentru aprecierea cunoştinţelor elevi-lor şi studenţilor. 4) Scurtă informaţie publi-cată în presa periodică. 5) Adresare diploma-tică a guvernului unui stat către guvernul altui stat. ~ de protest. 6) Semn distinctiv; nuanţă caracteristică. ~ de umor. /<fr. note, lat., it. nota

NÓT//Ă2 ~e f. 1) Semn convenţional folosit pentru reprezentarea grafică a unui sunet muzical. A cânta pe ~e. ♢ A pune o melodie pe ~e a reprezenta grafic o melodie; a înscrie o melodie. 2) Sunet muzical corespunzând acestui semn. ~a sol. ♢ ~ falsă (sau discordantă) a) notă care nu corespunde muzicii; b) element care nu este în concordanţă cu restul ansamblului. Ca pe ~e cum trebuie; bine. 3) la pl. Volum sau foaie aparte conţinând piese muzicale. /<fr. note, lat., it. nota