Definiții pentru obturare
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru obturare:
OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer.
OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.
A OBTUR//Á ~éz tranz. (deschizături, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face să se astupe; a închide; a înfunda. /<fr. obturer
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.
A OBTUR//Á ~éz tranz. (deschizături, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face să se astupe; a închide; a înfunda. /<fr. obturer
Cuvântul "obturare" are 8 litere: A B E O R R T U
Nu au fost găsite anagrame pentru obturareCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la obturare:
Vezi cuvinte care încep cu obturare, cuvinte care se termină cu obturare sau cuvinte care conțin obturare