Definiții pentru ochește

OCHÍ2, ochesc, vb. IV. 1. Intranz. A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua ținta, a ținti. ♦ Tranz. A ținti pe cineva sau ceva cu o armă; p. ext. a lovi ținta cu un proiectil. 2. Tranz. A urmări, a fixa cu privirea, a descoperi pe cineva (printre mai multe persoane) cu o anumită intenție; a(-și) pune ochii pe cineva. ♦ A remarca, a observa (dintr-un grup mai mare) un obiect necesar (pentru a și-l însuși sau a se folosi de el); a-și fixa privirea asupra unui obiect. ♦ A privi cu insistență, cu atenție, cu interes; a cerceta. ♦ A distinge cu privirea, a zări, a observa. ♦ A cerceta cu privirea, a scruta. 3. Refl. unipers. (Reg., despre întinderi acoperite de zăpadă) A face din loc în loc pete, ochiuri (negre sau de verdeață) prin topirea zăpezii. – Din ochi1.

A OCHÍ ochésc 1. intranz. A potrivi din ochi ţinta pentru a putea nimeri; a ţinti. 2. tranz. 1) A lua ca ţintă; a lua la ochi; a ţinti. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a lovi drept în ţintă; a ţinti. 3) A fixa cu privirea ca pe ceva foarte dorit; a pune ochii. 4) A privi cu interes. /Din ochi

A SE OCHÍ pers.3 se ochéşte intranz. (despre suprafeţe de teren înzăpezite) A se acoperi cu ochiuri negre sau ochiuri de verdeaţă (în urma topirii zăpezii); a face ochiuri. /Din ochi