Definiții pentru ocupare
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru ocupare:
OCUPÁ, ocúp, vb. I. I. Tranz. 1. A pune stăpânire pe..., a lua în stăpânire cu forța armată un teritoriu, un oraș etc.; a cuceri. 2. A lua (temporar) în stăpânire, a avea în folosință un imobil, un spațiu locativ. ♦ A se întinde pe o suprafață, a se situa. ♦ A reține, a rezerva. 3. A lua în primire, a deține un post, o funcție etc. ♦ Fig. A deține un loc într-o ierarhie. II. Refl. 1. A lucra într-un anumit domeniu, a avea drept ocupație sau profesiune; a se îndeletnici cu... ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „de”) A se consacra unei preocupări temporare. ♦ Tranz. (Înv.) A preocupa, a absorbi. 2. A se interesa, a se îngriji de cineva sau de ceva; a acorda atenție deosebită. – Din lat. occupare, fr. occuper.
OCUPÁRE, ocupări, s. f. Acțiunea de a (se) ocupa și rezultatul ei. – V. ocupa.
A OCUPÁ ocúp tranz. 1) A lua în stăpânire cu forţa armată; a cuceri. 2) A folosi temporar. ~ un loc în vagon. 3) A cuprinde incluzându-se ca parte integrantă (a întregului). Viile ocupă cea mai mare parte din teritoriul cultivat. 4) A deţine în mod legal (într-o ierarhie). ~ un post. 5) înv. A urmări în permanenţă şi complet; a obseda; a stăpâni; a preocupa. /<lat. occupare, fr. occuper
A SE OCUPÁ mă ocúp intranz. 1) A-şi petrece timpul de muncă sau cel liber; a se îndeletnici. ~ cu albinăritul. 2) A avea grijă; a se îngriji. ~ de un bolnav. /<lat. occupare, fr. occuper
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)OCUPÁRE, ocupări, s. f. Acțiunea de a (se) ocupa și rezultatul ei. – V. ocupa.
A OCUPÁ ocúp tranz. 1) A lua în stăpânire cu forţa armată; a cuceri. 2) A folosi temporar. ~ un loc în vagon. 3) A cuprinde incluzându-se ca parte integrantă (a întregului). Viile ocupă cea mai mare parte din teritoriul cultivat. 4) A deţine în mod legal (într-o ierarhie). ~ un post. 5) înv. A urmări în permanenţă şi complet; a obseda; a stăpâni; a preocupa. /<lat. occupare, fr. occuper
A SE OCUPÁ mă ocúp intranz. 1) A-şi petrece timpul de muncă sau cel liber; a se îndeletnici. ~ cu albinăritul. 2) A avea grijă; a se îngriji. ~ de un bolnav. /<lat. occupare, fr. occuper
Cuvântul "ocupare" are 7 litere: A C E O P R U
Anagrame pentru ocupare:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la ocupare:
A - ocuparea
D - procedau producea
I - corupeai purcoaie recopiau reocupai
L - paucelor
M - corupeam reocupam
N - crupoane poruncea
O - cooperau
P - preocupa
R - procreau
S - cuproase procesau
T - copertau cuptoare reocupat
U - corupeau reocupau
Z - cuperoza
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului ocupare:
ac
ca
ace
cea
epoca
opace
pocea
poarce
poceau
cape
pace
caper
capre
crape
parce
cauper
peruca
purcea
apuce
pauce
acre
arce
care
crea
careu
creau
curea
oac
oca
opac
copra
ocupa
arco
caro
orac
roca
carou
cap
pac
carp
crap
parc
crupa
cupar
cupra
apuc
cupa
arc
car
rac
acru
cura
urca
ea
opera
oprea
poare
operau
opreau
oare
ape
pare
prea
epura
rupea
aer
are
era
rea
aure
erau
ora
roua
oua
pa
par
ar
aur
ura
au
ce
copre
corupe
reocup
ocupe
coreu
ecou
cep
crep
crupe
cupe
cer
rec
ceru
cure
ecru
urce
cop
poc
corp
crop
porc
corup
ocup
cor
orc
roc
ocru
crup
puc
cur
urc
cu
ore
erou
per
erup
pure
rupe
re
eu
op
por
pro
or
ou
pur
rup
Vezi cuvinte care încep cu ocupare, cuvinte care se termină cu ocupare sau cuvinte care conțin ocupare