Definiții pentru ocurență
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru ocurență:
OCURÉNT, -Ă, ocurenți, -te, adj. 1. (Înv.) Care se întâmplă, care survine. 2. (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. – Din fr. occurrent.
OCURÉNȚĂ, ocurențe, s. f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din fr. occurrence.
OCURÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) înv. Care are loc la un moment dat. 2) (despre unităţi de limbă) Care se întâlneşte într-un text. /<fr. occurrent
OCURÉNŢ//Ă ~e f. lingv. Prezenţă a unei unităţi de limbă într-un text (sub diferite forme). /<fr. occurrence
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)OCURÉNȚĂ, ocurențe, s. f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din fr. occurrence.
OCURÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) înv. Care are loc la un moment dat. 2) (despre unităţi de limbă) Care se întâlneşte într-un text. /<fr. occurrent
OCURÉNŢ//Ă ~e f. lingv. Prezenţă a unei unităţi de limbă într-un text (sub diferite forme). /<fr. occurrence
Cuvântul "ocurență" are 8 litere: C E N O R U Ă Ț
Nu au fost găsite anagrame pentru ocurențăVezi cuvinte care încep cu ocurență, cuvinte care se termină cu ocurență sau cuvinte care conțin ocurență