Definițiile din dicționarul explicativ pentru ocurență
Încep cu Se termină cu Conțin Anagrame Definiții
Caută cuvinte în funcție de literele lor
Găsește cuvinte care:

Definiții pentru ocurență

Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru ocurență:

OCURÉNT, -Ă, ocurenți, -te, adj. 1. (Înv.) Care se întâmplă, care survine. 2. (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. – Din fr. occurrent.

OCURÉNȚĂ, ocurențe, s. f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din fr. occurrence.

OCURÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) înv. Care are loc la un moment dat. 2) (despre unităţi de limbă) Care se întâlneşte într-un text. /<fr. occurrent

OCURÉNŢ//Ă ~e f. lingv. Prezenţă a unei unităţi de limbă într-un text (sub diferite forme). /<fr. occurrence

vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)
vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)

Cuvântul "ocurență" are 8 litere: C E N O R U Ă Ț

Nu au fost găsite anagrame pentru ocurență

Vezi cuvinte care încep cu ocurență, cuvinte care se termină cu ocurență sau cuvinte care conțin ocurență

Cuvinte care conțin aceleași grupe de litere: oc cu ur re en ță
Cuvinte care încep cu literele: oc ocu ocur ocure ocuren
Cuvinte se termină cu literele: ță nță ență rență urență


Cuvântul anterior: ocurenților
Cuvântul următor: ocurg

Cuvinte aleatoare:

ajut bombăneală cumpărătură cuperos fisc pelagră pristavi sărăcește vacuumare îngăim
0.001s