Definiții pentru organului
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru organului:
ORGÁN1, organe, s. n. 1. Parte din corpul unei ființe vii, care îndeplinește una sau mai multe funcții vitale sau utile vieții. ♦ Gură; p. ext. voce, glas. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unei mașini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcție. 3. Fig. Mijloc, instrument de acțiune, de comunicare etc.; p. ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinări care indică felul sau apartenența) Ziar, revistă. 4. Grup de persoane care îndeplinește o funcție politică, socială, administrativă etc.; instituție politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane. – Din ngr. órganon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ.
ORGÁN2, organe, s. n. (Înv.) 1. Harpă, liră. 2. Orgă. – Din sl. or(ŭ)ganŭ, ngr. órganon, lat. organum, it. organo.
ORGÁN1 ~e n. 1) Parte a unui organism animal sau vegetal care îndeplineşte anumite funcţii. 2) Piesă sau ansamblu de piese dintr-un sistem tehnic. 3) Publicaţie periodică (ziar, revistă). ~ul Uniunii Scriitorilor. 4) mai ales la pl. Instituţie cu funcţii speciale într-un domeniu anumit al vieţii sociale. /<ngr. órganon, it. organo, lat. organum, fr. organe
ORGÁN2 ~e n. înv. 1) v. ORGĂ. 2) In-strument muzical constând dintr-o ramă triunghiulară, pe care sunt întinse coarde verticale, inegale ca lungime, care produc sunete, când sunt ciupite cu degetele; harpă. /<sl. oruganu, ngr. órganon, lat. organum
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)ORGÁN2, organe, s. n. (Înv.) 1. Harpă, liră. 2. Orgă. – Din sl. or(ŭ)ganŭ, ngr. órganon, lat. organum, it. organo.
ORGÁN1 ~e n. 1) Parte a unui organism animal sau vegetal care îndeplineşte anumite funcţii. 2) Piesă sau ansamblu de piese dintr-un sistem tehnic. 3) Publicaţie periodică (ziar, revistă). ~ul Uniunii Scriitorilor. 4) mai ales la pl. Instituţie cu funcţii speciale într-un domeniu anumit al vieţii sociale. /<ngr. órganon, it. organo, lat. organum, fr. organe
ORGÁN2 ~e n. înv. 1) v. ORGĂ. 2) In-strument muzical constând dintr-o ramă triunghiulară, pe care sunt întinse coarde verticale, inegale ca lungime, care produc sunete, când sunt ciupite cu degetele; harpă. /<sl. oruganu, ngr. órganon, lat. organum
Cuvântul "organului" are 9 litere: A G I L N O R U U
Anagrame pentru organului:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la organului:
Vezi cuvinte care încep cu organului, cuvinte care se termină cu organului sau cuvinte care conțin organului