Definiții pentru origine

ORÍGINE, origini, s. f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; început, proveniență; izvor, obârșie. ◊ Loc. adj. De origine = a) de proveniență, de natură; b) originar. 2. Apartenență prin naștere la o anumită familie, la un anumit grup social, la o anumită națiune. ◊ Loc. adj. De origine = de obârșie, de baștină, de neam, de naționalitate. ♦ Etimologie (a unui cuvânt). 3. Punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotație sau cu o gradație, de la care începe numerotația sau gradația. [Var.: orígină s. f.] – Din lat. origo, -inis, fr. orígine.

ORÍGIN//E ~i f. 1) Moment iniţial al unei existenţe; punct de plecare; sursă. 2) Apartenenţă socială sau etnică; obârşie; provenienţă; ascendenţă; matcă. 3) mat. Punct geometric, situat pe o axă, în raport cu care se stabileşte poziţia oricărui punct al axei. [G.-D. originii] /<lat. origo, ~inis, fr. origine