Definiții pentru pecetluire

PECETLUÍ, pecetluiesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a aplica o pecete (1); a sigila; a autentifica, a confirma documente, scrisori etc. prin aplicarea unei peceți; p. ext. (înv. și pop.) a închide, a zăvorî uși, case etc. ♦ Fig. A stigmatiza, a dezonora. 2. Tranz. Fig. A consimți, a consolida; a definitiva, a confirma. ♦ A decide, a determina, a hotărî soarta, destinul etc. cuiva. 3. Refl. și intranz. Fig. A se fixa, a se întipări în minte, în memorie etc. 4. Tranz. A fixa, a înțepeni. – Din sl. pečatĩlĕti, magh. pecsételni.

PECETLUÍRE, pecetluiri, s. f. Faptul de a (se) pecetlui; pecetluit1. – V. pecetlui.

A PECETLU//Í ~iésc tranz. 1) (acte, scrisori, semnături etc.) A înzestra cu o pecete (pentru a confirma autenticitatea); a ştampila. 2) pop. (uşi, seifuri etc.) A încuia aplicând şi o pecete (pentru a identifica la deschidere integritatea); a sigila. 3) fig. (prietenii, legăminte etc.) A consolida printr-un angajament sau fapt; a consfinţi. 4) (sclavi sau infractori) A însemna cu un stigmat; a stigmatiza. /<sl. peţatilĕti, ung. pecsételni

A SE PECETLU//Í pers. 3 se ~iéşte intranz. (despre impresii, amintiri, întâmplări etc.) A-şi lăsa amprenta pentru un timp îndelungat; a se întipări; a se imprima. /<sl. peţatilĕti, ung. pecsételni