Definiții pentru penitente
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru penitente:
PENITÉNT, -Ă, penitenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Credincios care se supune penitenței (1). 2. adj. Care aparține penitentului (1), de penitent. – Din fr. pénitent, lat. poenitens, -ntis.
PENITÉNȚĂ, penitențe, s. f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor; canon, p. ext. privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. 2. (Livr.) Pocăință. – Din lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza.
PENITÉN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană supusă unei penitenţe. /<fr. pénitent, lat. poenitens, ~ntis
PENITÉNŢ//Ă ~e f. rel. 1) Pedeapsă impusă de biserică pentru ispăşirea păcatelor; canon. 2) Mărturisire a păcatelor cu scopul de a le ispăşi; pocăinţă. /<lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)PENITÉNȚĂ, penitențe, s. f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor; canon, p. ext. privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. 2. (Livr.) Pocăință. – Din lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza.
PENITÉN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană supusă unei penitenţe. /<fr. pénitent, lat. poenitens, ~ntis
PENITÉNŢ//Ă ~e f. rel. 1) Pedeapsă impusă de biserică pentru ispăşirea păcatelor; canon. 2) Mărturisire a păcatelor cu scopul de a le ispăşi; pocăinţă. /<lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza
Cuvântul "penitente" are 9 litere: E E E I N N P T T
Nu au fost găsite anagrame pentru penitenteCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la penitente:
Vezi cuvinte care încep cu penitente, cuvinte care se termină cu penitente sau cuvinte care conțin penitente