Definiții pentru peticit

PETICÍ, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haină ruptă, un obiect stricat etc.; a cârpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare și în mod provizoriu; a cârpăci. ♦ A îmbunătăți într-o măsură oarecare un lucru prost făcut. 2. Tranz. și refl. (Rar) A face să rămână sau a rămâne numai petice (1); a (se) rupe în bucăți; a (se) zdrențui ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile și spărturile unui drum cu material pietros. [Var.: petecí vb. IV] – Din petic.

PETICÍT1 s. n. Peticire. – V. petici.

PETICÍT2, -Ă, peticiți, -te, adj. 1. Care este cârpit cu petice (1); plin de petice. 2. Rupt în bucăți; sfâșiat, zdrențuit. [Var.: petecít, -ă adj.] – V. petici.

A PETIC//Í ~ésc tranz. 1) (haine, încălţăminte etc.) A repara prin aplicarea unor petice; a cârpi. 2) rar A face să se peticească; a zdrenţui; a ferfeniţi. 3) (străzi, trotuare, şosele) A îndrepta prin astuparea porţiunilor deteriorate. /Din petic

A SE PETIC//Í pers. 3 se ~éşte intranz. rar 1) (mai ales despre haine) A se preface în petice (prin întrebuinţare îndelungată); a se zdrenţui; a se ferfeniţi. 2) fig. A se face ca peticul. /Din petic