Definiții pentru pierdut
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru pierdut:
PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. Tranz. A nu mai ști unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ◊ Expr. A(-și) pierde șirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. Tranz. A nu mai cunoaște sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greși direcția. ◊ A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai ști unde se află, unde poate fi găsit. A-și pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea. ♦ Refl. A se rătăci de grupul în care se afla. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în... 4. Refl. Fig. A fi cuprins, copleșit de un sentiment, de o emoție; a nu mai ști ce să facă. II. Tranz. 1. A fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi. ◊ Expr. A pierde din mâna = a scăpa un prilej favorabil. A pierde pământul de sub picioare = a) a nu-și mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greșit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situație materială sau socială. A-și pierde viața = a muri; a fi omorât. A-și pierde cunoștința (sau simțirea) = a leșina. A-și pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva. ♦ A rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate; a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate. ◊ Expr. A pierde sânge = a avea hemoragie. A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreția laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală). A-și pierde mințile = a înnebuni. ♦ (Despre plante) A i se usca (și a-i cădea) frunzele, rodul etc. 2. (Pop.; despre femei) A avorta. 3. A fi lipsit (pentru totdeauna) de o ființă dragă; a rupe relațiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit. 4. A fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câștiga un proces etc. 5. A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp. 6. A folosi timpul în mod nerațional, irosindu-l sau profitând insuficient de el. ◊ Expr. Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat. ◊ Compus: pierde-vară s. m. invar. = om care își irosește timpul, care nu muncește și umblă fără nici un rost. III. 1. Tranz. (Pop.) A ucide, a omorî. ♦ Refl. A muri. ♦ Tranz. și refl. A(-și) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situație extrem de grea. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A distruge, a nimici (popoare, țări, așezări, bunuri materiale etc.). 3. Tranz. (Pop.) A face să dispară, să piară; p. ext. a compromite. 4. Refl. A ieși din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea. ♦ Fig. A trece neobservat, neluat în considerație. ♦ Tranz. A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea. ◊ Expr. A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult. 5. Refl. (Despre sunete, voci, zgomote) A-și diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge. – Lat. perdere.
PIERDÚT, -Ă, pierduți, -te adj. 1. (Despre obiecte, bunuri) Care nu se mai află în posesiunea proprietarului, care nu mai este la locul lui obișnuit, despre care nu se știe unde se află. ♦ Care nu mai există, care a dispărut. 2. (Despre oameni) Care a plecat din locul unde era și căruia nu i se mai știe de urmă; rătăcit. ♦ Care nu mai trăiește în preajma cuiva, s-a depărtat de cineva; care nu se mai află în viață; mort. 3. Care abia se vede dintre alte obiecte, care nu apare clar din cauza depărtării; șters, estompat. ♦ (Despre culori) Pal, șters. ♦ (Despre sunete) Cu intensitate scăzută, slăbit din cauza depărtării; stins. 4. Absorbit de o activitate, de o problemă; copleșit de gânduri sau de sentimente, stăpânit de o emoție puternică; p. ext. desperat. ♦ (Despre ochi, privire) Ațintit în gol, rătăcit. 5. (Despre oameni) Aflat într-o situație foarte grea, în primejdie de moarte, expus distrugerii (fizice sau morale). ♦ (Despre femei) Care a decăzut din punct de vedere moral; care practică prostituția. 6. (Despre un interval de timp) Care a trecut pentru cineva în zadar, care a fost petrecut fără folos sau cu prea puțin folos. – V. pierde.
A PIÉRDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinţe, situaţii, stări fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea în posesie; a înceta de a mai poseda; a prăpădi. ~ băsmăluţa. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ încrederea. ♢ ~ cunoştinţa a cădea în nesimţire; a leşina. ~ firul (gândurilor) a se încurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai şti unde se află cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (părţi ale corpului) A înceta de a mai avea (în urma unui accident, a unei operaţii etc.). ♢ A-şi ~ capul a se zăpăci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alături din cauza morţii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reuşi să prindă; a scăpa. ♢ ~ drumul (sau calea) a se rătăci. 5) (partide, întreceri sportive, procese, lupte etc.) A face să fie ratat; a nu câştiga; a nu obţine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma în mod nerentabil şi nechibzuit; a irosi; a prăpădi. ~ timpul. /<lat. perdere
A SE PIÉRDE mă pierd intranz. 1) A înceta de a mai fi perceput cu organele de simţ. Pasărea s-a pierdut în înaltul cerului. 2) A înceta să mai existe (în mod fatal); a dispărea fără urmă; a se prăpădi. S-a pierdut în timpul deportărilor. Multe cântece vechi se pierd. 3) (despre persoane) A deveni incapabil de a judeca drept (pentru un timp scurt); a nu mai şti de sine; a se zăpăci; a se năuci. /<lat. perdere
PIERDÚ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre culori) Care a devenit palid, şters. 2) (despre persoane) Care este copleşit de frământări lăuntrice. 3) (despre persoane) Care se află într-o situaţie foarte grea. ♢ Om ~ om decăzut moral. /v. a (se) pierde
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)PIERDÚT, -Ă, pierduți, -te adj. 1. (Despre obiecte, bunuri) Care nu se mai află în posesiunea proprietarului, care nu mai este la locul lui obișnuit, despre care nu se știe unde se află. ♦ Care nu mai există, care a dispărut. 2. (Despre oameni) Care a plecat din locul unde era și căruia nu i se mai știe de urmă; rătăcit. ♦ Care nu mai trăiește în preajma cuiva, s-a depărtat de cineva; care nu se mai află în viață; mort. 3. Care abia se vede dintre alte obiecte, care nu apare clar din cauza depărtării; șters, estompat. ♦ (Despre culori) Pal, șters. ♦ (Despre sunete) Cu intensitate scăzută, slăbit din cauza depărtării; stins. 4. Absorbit de o activitate, de o problemă; copleșit de gânduri sau de sentimente, stăpânit de o emoție puternică; p. ext. desperat. ♦ (Despre ochi, privire) Ațintit în gol, rătăcit. 5. (Despre oameni) Aflat într-o situație foarte grea, în primejdie de moarte, expus distrugerii (fizice sau morale). ♦ (Despre femei) Care a decăzut din punct de vedere moral; care practică prostituția. 6. (Despre un interval de timp) Care a trecut pentru cineva în zadar, care a fost petrecut fără folos sau cu prea puțin folos. – V. pierde.
A PIÉRDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinţe, situaţii, stări fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea în posesie; a înceta de a mai poseda; a prăpădi. ~ băsmăluţa. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ încrederea. ♢ ~ cunoştinţa a cădea în nesimţire; a leşina. ~ firul (gândurilor) a se încurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai şti unde se află cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (părţi ale corpului) A înceta de a mai avea (în urma unui accident, a unei operaţii etc.). ♢ A-şi ~ capul a se zăpăci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alături din cauza morţii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reuşi să prindă; a scăpa. ♢ ~ drumul (sau calea) a se rătăci. 5) (partide, întreceri sportive, procese, lupte etc.) A face să fie ratat; a nu câştiga; a nu obţine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma în mod nerentabil şi nechibzuit; a irosi; a prăpădi. ~ timpul. /<lat. perdere
A SE PIÉRDE mă pierd intranz. 1) A înceta de a mai fi perceput cu organele de simţ. Pasărea s-a pierdut în înaltul cerului. 2) A înceta să mai existe (în mod fatal); a dispărea fără urmă; a se prăpădi. S-a pierdut în timpul deportărilor. Multe cântece vechi se pierd. 3) (despre persoane) A deveni incapabil de a judeca drept (pentru un timp scurt); a nu mai şti de sine; a se zăpăci; a se năuci. /<lat. perdere
PIERDÚ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre culori) Care a devenit palid, şters. 2) (despre persoane) Care este copleşit de frământări lăuntrice. 3) (despre persoane) Care se află într-o situaţie foarte grea. ♢ Om ~ om decăzut moral. /v. a (se) pierde
Cuvântul "pierdut" are 7 litere: D E I P R T U
Anagrame pentru pierdut:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la pierdut:
A - eupatrid pediatru repudiat trepidau
E - pierdute
L - dipterul
N - prundite
R - drepturi
U - pudruite
Ă - pierdută
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului pierdut:
de
ide
ied
pierd
dipter
drupei
pierdu
pudrei
depui
erudit
trudei
durei
rediu
rudei
urdei
iude
drept
putred
drupe
prude
pudre
trude
dure
redu
rude
urde
duet
ude
di
putrid
rid
drit
durit
rudit
trudi
duri
rudi
prud
dup
pud
dur
du
ud
ei
ie
peri
pier
irupte
puteri
ruptei
trupei
erupi
eurip
irupe
piure
puire
repui
rupie
pite
puiet
epiu
ier
iert
teri
trei
trie
iurte
rutei
teuri
turei
tei
etui
iute
uite
per
erupt
rupte
trupe
erup
pure
rupe
pute
re
rute
ture
uter
te
teu
eu
pir
irupt
irup
puri
rupi
tip
ptiu
puit
piu
pui
ir
rit
tir
uri
tiu
tui
uit
iu
ui
ptru
rupt
trup
pur
rup
put
rut
tur
tu
ut
Vezi cuvinte care încep cu pierdut, cuvinte care se termină cu pierdut sau cuvinte care conțin pierdut