Definiții pentru pisc

PISC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări, mai ales al puilor de pasăre. – Onomatopee.

PISC2, piscuri, s. n. 1. Vârf ascuțit (și golaș) de munte sau de deal, dominând o vale sau o depresiune; piscan. 2. Capătul din față, ascuțit și încovoiat în sus, al unei ambarcații. 3. (Pop.) Parte a carului (sau a saniei) de care se fixează proțapul. – Et. nec.

PIȘCÁ, pișc, vb. I. 1. Tranz. A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând-o sau strângând-o și producând o senzație dureroasă; a ciupi. ♦ A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându-le puțin și dându-le drumul, pentru a le face să vibreze. 2. Tranz. A rupe sau a tăia câte puțin din ceva. ♦ (Fam.) A se alege cu ceva. ♦ (Fam.) A fura câte puțin, pe nesimțite; a ciupi, a șterpeli. 3. Tranz. (Despre insecte) A înțepa, a mușca. ◊ Expr. Ca (și) cum (sau cât) te-ar pișca un purice = foarte puțin, aproape deloc. ♦ (Despre animale și păsări) A apuca cu dinții, cu ciocul, fără a răni; p. ext. a mânca. 4. Tranz. și intranz. (Despre vânt, frig etc.) A provoca o senzație neplăcută, dureroasă, a înțepa, a arde. ♦ Tranz. (Despre brumă, ger etc.) A strica, a vătăma (parțial) frunzele sau fructele plantelor. 5. Tranz. (Despre băuturi alcoolice, condimente sau mâncăruri condimentate) A provoca o senzație de arsură, de usturime, de înțepătură; a ustura. 6. Tranz. (Glumeț) A lovi, a atinge ușor, a șfichiui pe cineva; p. ext. a bate. ♦ Fig. A înțepa cu vorba; a tachina, a șfichiui. 7. Refl. (Reg.; despre lună și lumina ei) A începe să scadă, să descrească. – Et. nec.

PISC1 interj. (se foloseşte, mai ales, repetat pentru a imita sunetul produs de unele păsări). /Onomatopee.

PISC2 ~uri n. 1) Partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; vârf; culme; creastă; coamă; spinare; creştet. 2) Capătul de dinainte, ascuţit şi încovoiat în sus al unei luntre; bot. 3) pop. Parte a carului sau a saniei în care se fixează proţapul. /Orig. nec.

A PIŞCÁ pişc tranz. 1) (fiinţe) A apuca cu vârful degetelor de piele strângând-o (şi provocând durere); a ciupi. 2) (bucăţi mici, vârfuri, margini) A înlătura câte puţin prin rupere sau tăiere; a ciupi. 3) fam. (despre persoane) A fura în cantităţi neînsemnate şi pe nesimţite; a ciupi. 4) şi fig. (despre insecte) A face să aibă o senzaţie dureroasă (prin înţepare sau muşcare); a ciupi; a mânca; a muşca. ♢ Cât te-ar ~ un purice puţin de tot. Pişcă de limbă se spune despre condimente sau băuturi alcoolice care produc o senzaţie de usturime. 5) fig. A înţepa cu vorba; a critica uşor; a ciupi. 6) (fiinţe) A lovi uşor (cu biciul, cu palma); a ciupi. 7) (coardele unor instrumente muzicale) A apuca cu vârful degetelor, făcând să vibreze; a ciupi. /Orig. nec.

A SE PIŞCÁ mă pişc intranz. 1) A face (concomitent) schimb de pişcături usturătoare (unul cu altul). 2) pop. (despre Lună şi lumina ei) A începe să scadă; a se micşora; a descreşte. /Orig. nec.