Definiții pentru piua

PIUÁ, piuez, vb. I. Tranz. A da o țesătură de lână la piuă (1). [Pr.: pi-ua] – Din piuă.

PÍUĂ, pive, s. f. 1. Instalație sau mașină folosită pentru împâslirea țesăturilor de lână prin frecarea și presarea lor între doi cilindri rotitori și prin lovirea lor cu ciocane de lemn într-un mediu cald și umed. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatră de diverse forme și mărimi, cu pereții și cu fundul gros, în care se pisează diverse substanțe sau corpuri solide. 3. Parte a șteampului în care se zdrobește un minereu. 4. Scobitură în piesa unei instalații, care servește la fixarea sau la rotirea altei piese din instalația respectivă. 5. (Înv. și reg.) Mortier. 6. (Pop.; în expr.) A se pune piua (sau în piuă) = a se ghemui pentru a servi ca treaptă cuiva care vrea să ajungă la un loc înalt sau pentru a lua pe cineva în cârcă. [Pr.: pi-uă. – Pl. și: piue. – Var.: (înv. și reg.): pívă s. f.] – Lat. *pilla.

A PIU//Á ~éz tranz. (ţesături de lână) A da la piuă. [Sil. pi-ua] /Din piuă

PÍUĂ píve f. 1) Vas (de lemn, de metal, de piatră etc.), de diverse forme, în care se pisează diferite produse alimentare sau materiale solide. ♢ A bate apa în ~ (să se aleagă untul) a) a flecări; b) a munci fără nici un folos. 2) Maşină sau instalaţie pentru împâslirea ţesuturilor de lână. 3) înv. Tun primitiv care se încarcă pe la gura ţevii. [G.-D. pivei; Sil. -uă] /<lat. pilla