Definiții pentru platina

PLATINÁ, platinez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină (1); a sufla cu platină. 2. A decolora părul capului prin mijloace chimice, dându-i o nuanță de blond-argintiu. – Din fr. platiner.

PLÁTINĂ, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal prețios de culoare albă-cenușie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil și ductil, foarte rezistent la căldură și la acțiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. ♦ Negru de platină = platină (1) sub formă de pulbere, folosită în industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de mașini care altădată se fabricau din platină (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu secțiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici, care se folosește ca materie primă la laminarea tablei subțiri. – Din fr. platine.

A PLATIN//Á ~éz tranz. 1) tehn. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu platină (în scop protector sau/şi decorativ). 2) (părul) A decolora dând culoarea blond-argintie (ca platina). /<fr. platiner

PLÁTINĂ f. Metal nobil lucios, de culoare alb-argintie, maleabil şi ductil, rezistent la acţiunea acizilor şi la temperaturi înalte, având diferite întrebuinţări. /<fr. platine