Definiții pentru poșta

POSTÁ, postez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) instala, a (se) plasa într-un anumit loc, cu scopul de a supraveghea, de a urmări, de a păzi. – Din fr. poster.

PÓSTĂ s. f. v. poștă1.

PÓȘTĂ1, poște, s. f. I. 1. Instituție publică care asigură primirea, transportul și distribuirea scrisorilor, a telegramelor, a mandatelor poștale și a coletelor; local în care se află această instituție. ◊ Loc. adj. De poștă = poștal. 2. Corespondența primită, expediată sau distribuită în aceeași zi sau într-o perioadă dată. ◊ Poșta redacției = rubrică într-o revistă sau într-un ziar, în care se publică răspunsuri la scrisorile și la întrebările cititorilor. ◊ Expr. Cu prima poștă sau cu poșta viitoare (sau următoare) = cu prima corespondență care urmează să vină sau să plece. (Fam.) A duce (sau a purta, a umbla cu) poșta = a colporta știri, aprecieri, păreri, zvonuri de la o persoană la altă, a umbla cu vorbe, a face intrigi. ♦ Factor poștal. 3. Serviciu de transport pentru călători (și corespondență), cu diligența, folosit înainte de introducerea căilor ferate; vehicul folosit de acest serviciu; diligență, poștalion. ♦ Loc de popas, han așezat pe parcursul unui drum, unde călătorii care foloseau poșta1 (3) găseau vehicule de transport în comun sau cai de schimb. ◊ Cal de poștă = cal destinat exclusiv serviciului de transport. ◊ Expr. A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga de colo până colo. 4. Unitate de măsură a distanțelor folosită în trecut, egală cu aproximativ 20 km; p. gener. (fam.) distanță (mare) nedeterminată. ◊ Expr. (Cale) de-o poștă = distanță (relativ) mare. II. (Pop.) Bucată de hârtie unsă cu grăsime, care se lipește de talpa unui om adormit și care apoi se aprinde pentru a-l speria. ◊ Poșta merge = numele unui joc de copii. III. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. [Var.: (înv.) póstă, (reg.) póștie s. f.] – Din rus. počtă.

PÓȘTĂ2 s. f. v. poștie1.

A POST//Á ~éz tranz. A face să se posteze. /<fr. poster

A SE POST//Á mă ~éz intranz. A ocupa o poziţie (ca de supraveghetor). /<fr. poster

PÓŞT//Ă ~e f. 1) Instituţie care se ocupă cu transportarea şi distribuirea corespondenţei, mandatelor, telegramelor, coletelor şi presei periodice. ♢ ~a redacţiei rubrică într-o publicaţie periodică în care se dau publicităţii scrisorile cititorilor şi răspunsurile la întrebările lor. De ~ poştal. 2) Clădire unde se află această instituţie. 3) Totalitate a corespondenţei şi a publicaţiilor periodice primite, expediate sau distribuite într-o perioadă de timp. ♢ A duce (sau a purta, a umbla cu) ~a a purta, a duce zvonuri, făcând intrigi. A fi ~a satului a se ocupa cu bârfeli. 4) înv. Serviciu de transport pentru călători (şi corespondenţă) pe distanţe mari, cu diligenţă, folosit înainte de apariţia căii ferate. 5) v. POŞTALION I. ♢ Cal de ~ cal de schimb la o diligenţă. A ajunge (sau a fi) cal de ~ a fi trimis cu diferite treburi în toate părţile. 6) Loc special amenajat unde făceau popas drumeţii care călătoreau cu poştalionul. 7) Distanţă dintre două popasuri ale poştalionului egală cu aproximativ 22 km (folosită şi ca unitate de măsură a lungimii). ♢ Cale de-o ~ la o distanţă destul de mare. [G.-D. poştei] /<rus. poţta, fr. poste