Definiții pentru porumbei

PORÚMB, -Ă, (I 1, 2, II) porumbi, s. m., (III) porumbi, -e, adj., (I 3) porumburi, s. n. I. 1. S. m. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, puternică și groasă, cu frunzele lungi și ascuțite la vârf și cu inflorescența un spic sau un panicul, cultivată ca plantă alimentară, industrială și furajeră; păpușoi, cucuruz, mălai (Zea mays). 2. S. m. Știuletele de porumb (I 1), împreună cu boabele de pe el; boabele desprinse de pe știulete. ♦ Expr. A lua (cuiva) porumbul de pe foc = a dejuca planurile (cuiva), a-i face (cuiva) o festă. 3. S. n. Semănătură, lan de porumb (I 1); porumbiște. II. S. m. (Pop.) Porumbel (I 1). III. Adj. (Pop.) De culoare cenușie-albăstruie; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie-albăstruie; porumbel (I 1). – Lat. palumbus.

PORÚMBĂ1, porumbe, s. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; scoroambă. – Lat. palumba.

PORÚMBĂ2, porumbe, s. f. (Pop.) Porumbiță. – Porumb + suf. -ă.

PORUMBÉL, -EÁ, porumbei, -ele, subst., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

PORÚMB1 ~ă (~i, ~e) pop. Care este de culoare cenuşie-albăstruie. /<lat. porumbus

PORÚMB2 ~i m. 1) Plantă erbacee cerealieră, cu tulpina înaltă şi viguroasă, cu frunze lungi, cu flori grupate în inflorescenţe spiciforme şi cu fructe în formă de ştiuleţi. 2) Ştiuletele nedezghiocat al acestei plante. 3) la pl. Cantitate oarecare de grăunţe dezghiocate de pe ştiuleţi. /<lat. porumbus

PORÚMB3 ~i m. pop. v. PORUMBEL. /<lat. porumbus

PORÚMB//Ă ~e f. Fruct al porumbarului. /<lat. palumba

PORUMBÉ//L ~i m. Pasăre sălbatică sau domestică, de talie mică, cu cioc scurt şi penaj divers colorat, care trăieşte în perechi. ♢ ~-gulerat porumbel cu un rând de pene în jurul gâtului (ca un guler). ~ călător (sau de poştă) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trăi (sau a se iubi) ca doi ~i a trăi în mare dragoste şi înţelegere. /porumb + suf. ~el